DIRECȚIA INFRASTRUCTURA CALITĂȚII ȘI SUPRAVEGHEREA PIEȚEI
Direcţia infrastructura calităţii și supravegherea pieței este o subdiviziune a Ministerului Economiei, care realizează atribuțiile:
- organului central de specialitate al administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii ce ţine de domeniul standardizării, metrologiei, acreditării și evaluării a conformităţii;
- organului central de specialitate al administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii ce ţine de domeniul reglementării tehnice în conformitate cu Legea nr.7/2016 privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare;
- autorității publice abilitate cu funcții speciale în domeniul securității industriale;
- organului central de specialitate responsabil de coordonarea activităţilor de supraveghere a pieţei şi supravegherii metrologice;
- organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei consumatorilor;
Direcţia îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu subdiviziunile structurale ale Ministerului, precum şi cu instituțiile publice în care ministerul are calitate de fondator şi se conduce în activitatea sa de Constituţia Republicii Moldova, legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, de ordinele şi indicaţiile ministrului, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi de Regulamentul ministerului.
Misiunea direcţiei este asigurarea organizării şi coordonării activităților de standardizare, metrologie și supraveghere metrologică, acreditare și evaluare a conformităţii, reglementare tehnică, securitate industrială, supraveghere a pieții, protecție a consumatorilor la nivel naţional în conformitate cu Legea nr.20 din 04 martie 2016 cu privire la standardizarea națională, Legea metrologiei nr.19 din 04 martie 2016, Legea nr.235 din 01 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare şi evaluare a conformităţii, Legea nr.420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică, Legea nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, Legea nr.7 din 26 februarie 2016 privind supravegherea pieții în ceea ce privește comercializarea produselor nealimentare, Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor.
Standardizarea este o activitate specifică desfăşurată de un organism de standardizare recunoscut, prin care sînt elaborate, aprobate, adoptate, revizuite, modificate şi anulate standarde şi alte documente de standardizare.
Activitatea de standardizare naţională este activitate de interes public general şi are următoarele obiective:
a) creşterea competitivităţii economiei naţionale;
b) înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului;
c) protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor, precum şi a intereselor consumatorilor;
d) protecţia mediului şi utilizarea durabilă a resurselor;
e) asigurarea interschimbabilităţii şi compatibilităţii produselor;
f) promovarea rezultatelor inovării şi progresului tehnic;
g) facilitarea aplicării legislaţiei naţionale;
h) reprezentarea intereselor naţionale în activitatea de standardizare internaţională, europeană şi interstatală.
Activitatea de reglementare tehnică este un ansamblu de activităţi privind stabilirea cerinţelor faţă de produse în ceea ce priveşte securitatea acestora, condiţiile de comercializare şi utilizare a acestora, de asemenea privind stabilirea regulilor de supraveghere a pieţei şi de evaluare a conformităţii.
Metrologia este ştiinţă a măsurărilor şi a aplicaţiilor acestora, care include toate aspectele, atît teoretice, cît şi practice, ce ţin de măsurări, indiferent de incertitudinea de măsurare şi domeniul de aplicare.
Elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul metrologiei, administrarea şi coordonarea activităţii de metrologie la nivel naţional se efectuează de către Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate centrală de metrologie, care are următoarele funcţii:
1) elaborează proiecte de acte legislative şi normative, participă la elaborarea şi coordonarea proiectelor de acte legislative şi normative în scopul asigurării trasabilităţii metrologice a rezultatelor măsurărilor la Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) prin intermediul procedurilor recunoscute şi acceptate pe plan internaţional;
2) promovează recunoaşterea internaţională a sistemului naţional de metrologie;
3) coordonează activităţile de metrologie ale organelor centrale de specialitate din cadrul administraţiei publice şi ale persoanelor fizice şi juridice care activează în domeniul metrologiei;
4) asigură armonizarea documentelor normative din domeniul metrologiei legale cu practica internaţională şi cea europeană şi aprobă aceste documente;
5) negociază acordurile cu alte state privind recunoaşterea reciprocă a rezultatelor încercărilor metrologice în scopul aprobării de model, a rezultatelor verificărilor metrologice, a competenţei tehnice a laboratoarelor de verificări ale mijloacelor de măsurare;
6) desemnează persoanele juridice pentru efectuarea verificărilor metrologice ale mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal şi pentru efectuarea măsurărilor în domeniile de interes public, monitorizează persoanele juridice desemnate;
7) aprobă etaloanele naţionale; ș.a.
Supraveghere metrologică – activitate de control metrologic legal, efectuată cu scopul de a verifica respectarea cerinţelor legale în domeniul metrologiei. Supravegherea metrologică include supravegherea pieţei şi supravegherea în utilizare a mijloacelor de măsurare în sensul Legii privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare, precum şi al Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
Evaluarea conformităţii este un proces prin care se evaluează demonstrarea îndeplinirii cerinţelor specificate pentru un produs, proces, serviciu, sistem, pentru o persoană sau un organism.
Acreditarea este atestare de către organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standardele de referinţă şi, după caz, orice alte cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în schemele de acreditare specifice relevante, pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii.
Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii au următoarele obiective principale:
a) crearea de premise pentru a se recunoaşte rezultatele activităţilor de evaluare a conformităţii prin semnarea acordurilor de recunoaştere multilaterală de către organismul naţional de acreditare cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare şi cu organizaţiile internaţionale şi regionale de acreditare şi pentru a se asigura menţinerea calităţii de membru;
b) promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor;
c) conferirea încrederii autorităţilor şi consumatorilor în competenţa, imparţialitatea şi integritatea organismelor de evaluare a conformităţii;
d) contribuţia la creşterea competitivităţii produselor şi a serviciilor în contextul globalizării pieţelor;
e) promovarea protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor, precum şi a protecţiei mediului.
Supravegherea pieţei reprezintă activităţi desfăşurate şi măsuri aplicate de autorităţile de supraveghere a pieţei pentru a asigura că produsele nealimentare sînt conforme cu cerinţele esenţiale aplicabile sau că nu pun în pericol sănătatea, siguranţa ori alte aspecte ce țin de protecţia intereselor publice. Elementul central al supravegherii pieţei este un lanţ de procese interdependente, cum ar fi monitorizarea, planificarea în baza criteriilor de risc, efectuarea controalelor selective, eşantionarea şi testarea mostrelor în laboratoare acreditate, interpretarea rezultatelor, evaluarea riscurilor, luarea de decizii, intervenţiile şi asigurarea procedurilor legale care pot implica măsuri corective sau chiar sancţiuni.
Protecţia drepturilor consumatorilor are ca obiective: promovarea drepturilor și protecţia intereselor economice ale consumatorilor, elaborarea și aplicarea de standarde pentru siguranţa și calitatea bunurilor de consum și serviciilor, adoptarea politicilor care să asigure posibilităţi de desfacere pentru bunuri de consum și servicii, realizarea de programe care să asigure o informare corespunzătoare a consumatorului, accesul la produse, care nu prezintă pericol şi risc pentru sănătatea şi securitatea lor, facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare necesitaţilor şi cererilor consumatorilor, eficentizarea procesului de revendicare a drepturilor şi de recuperare a prejudiciilor, diminuarea nivelului tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori.
Dreptul consumatorilor la protecţia de către stat a intereselor sale este garantat prin crearea instituţiilor publice specializate cu scopul de a supraveghea, prin mijloace specifice asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor.
Securitatea industrială este un domeniu reglementat care include toate activităţile desfăşurate la obiectele industriale periculoase: pregătirea personalului, expertiza, verificarea tehnică, diagnosticarea tehnică, controlul nedistructiv, controlul şi supravegherea tehnică de stat, proiectarea, construcţia-montarea, exploatarea, deservirea tehnică, reglarea şi punerea în funcţiune, fabricarea, utilizarea, reconstrucţia, reutilarea tehnică, conservarea sau lichidarea unui obiect industrial periculos.
